De ce mi-ai dat vederea
dacă vrei să-mi iei lumina?
Mi-ai ucis străbunii în războaie
chiar de mi-ai predicat dreptatea!
Pe-aceasta nu mi-o poți lua,
căci se reflectă în fiecare...
cuvânt
rostit și scris cu patimă
de sângele strămoșilor uciși
în războaiele tale!
Lumina din mine nu o poți lua
așa cum ai despărțit pământul de cer
și pe demoni de îngeri!
Lumina mea ești tu,
cu toți Luciferii tăi
și cu toți străbunii mei arhangheli
... pe tine însuți nu mi te poți lua.
Blog de poezie. Reflectez și scriu, fiindcă este modul prin care încerc să înțeleg lumea.
Friday, 29 September 2017
Wednesday, 27 September 2017
Ciclicitate universală pe Pământ
infime picături de lumină
din cel mai nemărginit colț de infinit
am trecut
și petrecut
ca spicele de grâu
(vara)
prin întunericul de zi cu zi
pentru a ne-ntoarce
- maiestoase picături -
înapoi la lumină
din cel mai nemărginit colț de infinit
am trecut
și petrecut
ca spicele de grâu
(vara)
prin întunericul de zi cu zi
pentru a ne-ntoarce
- maiestoase picături -
înapoi la lumină
Tuesday, 26 September 2017
Optimism
Din noapte apărută
– lumina –
cu brațe reci de înger
mă strânge la pieptu-i.
Praf de stele
și pulbere de visuri
din neguri armonioase
cu-al lor întuneric luminează
în sunet aspru de viori
când mi se cern în gânduri.
Scriu
ieri am fost pulbere de stele
din cel mai adânc întuneric.
am hotărât să vin pe pământ
și să iau formă de om…
mâine nu știu unde voi fi,
nici ce voi deveni…
dar astăzi sunt fericită,
că scriu poezii.
din cel mai adânc întuneric.
am hotărât să vin pe pământ
și să iau formă de om…
mâine nu știu unde voi fi,
nici ce voi deveni…
dar astăzi sunt fericită,
că scriu poezii.
Subscribe to:
Comments (Atom)



